Ca să nu existe dubii, să explicăm titlul blogului.
Diduţa este puiul meu personal, acum în vârstă de 1 an şi 2 luni.
Pui care, deşi e mic, a avut la porecle câte n-am avut eu toată viaţa... !
Prima dată i-a zis tac-su "Şombalilă"... pentru că juca fotbal cu apendicele meu toată ziua, iar el încă mai spera că o să fie băiat. Trebuie precizat din start că d-ra noastră a refuzat cu încăpăţânare să ne arate ce sex are timp de 24 de săptămâni de sarcină... Primul semn că semăna cu mine... căpoasă !
Între timp am ajuns să facem o amniocenteză, pentru că minunatul triplu test executat în săptămâna 18 a indicat un risc crescut de sindrom Down... brrr ! Îmi aduc aminte şi acum cât de crunte au fost cele 2 săptămâni până am mers la amniocenteză şi încă 2 jumate până au venit rezultatele... Concluzie: fătul nu prezenta anomalii genetice şi era de tip XX !
Adică FETIŢĂ, tati !
Şombalilă a dispărut de pe scenă. A fost înlocuit de d-ra Poc-Poc.
Nume pe care l-a purtat până când s-a născut. Atunci i-am zis Monica (nu eram hotărâţi dacă să o cheme Monica -aşa aş fi vrut eu- sau Maria-preferatul lui tati- dar când a ieşit ţipa ca o Monica, am zis eu, deci aşa i-a rămas numele).
După care au curs poreclele: Poc-Poc a fost pe rând Diduţa, Bimbi, Bimbiduţa, Miss Miagi (asta când uita mami să îi taie unghiile, parcă era o karatistă gata să spintece pe toată lumea), Pochilă, Iubimbi, Maimuţica Ghigo (nu ştiu ce sau cine e Ghigo, însă vreo 2 luni l-a strigat...)
Mie cele mai dragi porecle mi-au fost Poc-Poc şi Diduţa.
De unde şi numele blogului.
Că doar n-o să vă povestesc despre mine aici... !
Ce ai spune de un cadou memorabil?
Acum o săptămână
